duminică, 13 iulie 2014

Eh, se trezi poetu din el, lasati

E un tip in Tg Jiu care publica poezie, un fel de Fuego al poeziei. Din categoria poetii care se cred poeti. Pentru ca atunci cand te crezi poet, nu esti. Poetul e un om care are o abilitate de a simti si de a pune in cuvinte ce simte. Urasc poezia celor care nu au nimic de spus. Ba, nush, apuca-te de tricotat, scoti poate o capodopera de pulover, dar lasa poezia. Fa un goblen, apuca-te de olarit, dar lasa poezia. Sunt multe forme in care poezia exista, nu neaparat in cuvant, fa si fotografie, etc. Arta cuvantului e o stiinta care nu se invata asa usor.

Bucurestiul e un fel de Gorj mai mare. Lucram la meniul unui restaurant cand un ospatar de acolo mi-a propus sa scriu in meniu “zacusca cu ploaie de cascaval”. Nu e burnita? zic. Nu e crivat? Tsunami? Sigur nu e vijelie de cascaval? Poate eventual fulgi de cascaval. Fulgishori. Ospatarul poet. Zacusca de seara, amandoi pe o banca, atatea emotii sub ploaia de cascaval tomnatica. Apoi imi zice ca trebuie sa mai lucrez la texte. Si cum vrei sa sune textele, zic, a Camil petrescu sau a Rebreanu? Sau sa sune asa, dupa blocuri? Ma, asta nu e feedback, asta e gica contra, atat. Nu ma intereseaza daca ma umileste un taran, pe mine m-ar umili oameni care se pricep in domeniu. Un taran e in stare sa te puna in situatii penibile, dar nu sa te umileasca. Bucale, mitici, alea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu