duminică, 29 decembrie 2013

Si totusi

Am un amic in Targu Jiu, si l-am intrebat cum rezista in orasul ala. Il ignor complet, zice, pentru mine exista doar serviciu, iubita, piata de unde luam legume si vin si magazinul de unde iau foite de tigari si filtre, in rest trec prin el ca prin branza, eu nu fac parte din orasul asta. Si mi-e usor, adica fac 5 min pana la job, 3 min pana la piata. Cultural nu imi fac probleme, ca citesc, am si net, nu simt frustrarea de provincial. Am trait in Bucuresti cel putin 6 ani, zice, stiu cum e, nu mai vreau.

Pentru mine Targu Jiul e mort din punct de vedere al publicitatii , acolo, daca m-as duce, as face bannere si aia nu ar plati pentru concept, ci doar pentru plastic si culori. Publicitatea vine cand e concurenta iar acolo concurenta e asumata pe sistemul "eu am un pret mai bun sau o gama mai mare, asa ca sunt mai bun, nu am nevoie de reclama". Da, dar daca unul face 1000 de ferestre si concurenta face alta mie de ferestre la fel de bune, ii arde buza dupa o reclama care sa-l diferentieze. Au astia la radio zu o reclama gen "radio zu e smecherie". Daca mai bagau si un "mancatz-ash" dupa smecherie, era perfect. Si au si aia de la Benvenuti o incercare: "paseste relaxat". Si verbul a pasi suna urat. Baseste relaxat. Si clientul paaartz. Sa baseasca relaxat, cum ar veni. E hilar si e prost gandit. Ca un pantof de ala e scump, deci e pt aia relaxati deja.

O reclama buna incearca sa se vare in sufletul omului, sa-l motiveze . O reclama buna dureaza ani, pentru ca are concept. Just do it e concept, de exemplu. Poti sa faci reclame 30 de ani pe ideea asta , faci un adidas nou si pui acelasi just do it. Si eu fac advertising, adica vand. Dar eu cred intr-o societate perfecta in care nu exista advertising. Cum ar fi o societate fara reclama? Normala. Reclama e isteria consumismului, adica a isteriei de a consuma.

 P.S. Nu stiu voi, dar eu de revelion stau acasa: am vin, am tigari, am tuica, am mancare. Ma doare la basca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu